Te înțelegi când procrastinezi?
În loc să termini proiectul pe care îl ai curând de predat alegi să urmaresti un nou serial. Te înțelegi sau te critici?
Aveam atâtea de făcut și am ales să pierd vremea ca de obicei. N-o sa reușesc în viață în felul acesta. Colegul care tocmai a fost promovat cu siguranță nu face asta.
Nu înțeleg ce-i cu mine, parcă nu eram chiar așa în trecut, devine din ce în ce mai rău.
Te surprinzi adesea criticându-te?
Îți analizezi comportamentul, gândurile și emoțiile cu judecată și critică?
Ai o voce care-ți spune ce nu faci bine, cum nu te descurci și cum ai fi putut face mai bine?
Te compari cu ceilalți?
Te compari cu tine din trecut în momentele bune și te temi că nu vei mai fi niciodată ca atunci?
Crezi că critica este constructivă și te ajută?
Prin ce experiențe ai învățat să (te) critici?
De la cine ai învățat să critici și că a (te) critica te ajuta și te motivează?
Cine te-a criticat în trecutul tău?
Îți mai amintești cum te simțeai atunci? Dar acum, cum te simți când te critici tu pe tine?
Voce critică este amenințare și reacționezi în fața ei ca atare. Prădătorul din sălbăticie nu este prezent, dar reacționezi folosind aceleași reacții ale sistemului tău nervos autonom: luptă, fugă sau îngheț.
Uneori această voce îți șoptește ce puteai face mai bine și în ce fel. Reușești să te mobilizezi și să faci diferit data viitoare, în ciuda criticii.
Răspunzi amenințării prin activarea ramurii simpatice a sistemului nervos autonom și lupți, treci la acțiune în direcția dorită: îi demonstrezi tu.
Alteori, folosind tot ramura simpatica a sistemului nervos autonom, fugi.
Să zicem că alegi să desenezi în loc să termini proiectul de la munca pentru care ai un deadline. Alegerea acestei activități (desenatul) este, totodata, o încercare de autoreglare (a activa ramura parasimpatica a SNA) din variantele disponibile (învățate).
Sunt anumite contexte în care presiunea mai mare din exterior (tranziții, cerințe crescute la locul de muncă sau provocări mai mari în viața personală) activează critica internă, iar aceasta voce devine mai agresivă: ridica tonul și aproape că țipă la tine.
Iar ca răspuns, îngheți: pur și simplu nu poți iniția nicio acțiune, lucru care amplifică și mai mult critica și judecata internă. În acest caz, răspunzi amenințării prin imobilizare: “faci pe mortul în fata ursului” (vocii critice) pentru a supraviețui.
Ce poți face diferit?
Primul pas este să observi: întreține o stare de curiozitate prin observații. Susținând curiozitatea te deschizi către noi cai de a percepe, simți și acționa.
Observă care este starea sistemului tău nervos. Acumulează cunoștințe despre sistemului tău nervos autonom și cum să recunoști aceste stări în corpul tău.
Observă contextul extern și cum reacționezi intern. Când presiunea externa este crescută, în situații cu stres ridicat, atât vocea critică cât și răspunsul tău la aceasta amenințare este diferit.
Observă că sunt 2 părți implicate. O parte care critică și pune presiune și o parte care este criticată, recepționează presiunea și este tensionată.
Observă că acest mecanism nu funcționează și te menține într-un cerc vicios: o relație “toxică”. Chiar dacă sunt momentele în care răspunzi amenințării prin acțiune (în care critica pare că funcționează), vor exista momente în care, într-un context mai solicitant, folosind această voce critica mai agresiv, o alta parte din tine va îngheța: vei procrastina, vei evita până nu te vei mai putea mobiliza și funcționa.
Și totuși, ce fac cu aceste observații? Cum pot ieși din cercul vicios?
Prin curiozitate și observație creezi spațiu între tine și partea care critica, iar în felul acesta începi să vezi ambele perspective: începi să faci loc și părții copleșite de atâta presiune. Vei începe să te înțelegi ascultand și partea care recepționează critica și simte tensiunea. Treptat, venind în contact cu aceasta parte din tine, vei activa compasiune pentru ceea ce experimentezi de cealaltă parte a acestei relații: neputința, dezamagire, coplesire, suferință.
Este necesar să asculți ambele părți: atât partea care critica, cât și partea care este criticata, atât vocile, cât și emotiile și senzațiile.
E ușor să asculți partea care critică și pune presiune pentru că este zgomotoasă și în prim plan, dar poți simți efectele ei? Poți observa presiunea mentală: credințele limitative, urgența, tonul ridicat; și efectele în corpul tău? Poți simți tensiunea sau slăbiciunea din mușchii tăi, bătăile accelerate ale inimii, golul din stomac sau freamătul din piept? Poți vedea cum ești copleșit, obosit și deznădăjduit? Poți simți tristețea, dezamăgirea, neputința?
Și de fapt, ce-ți spune vocea critică dincolo de primele ei cuvinte: ce intenție are, ce își dorește pentru tine?
Am învățat să ne criticăm fiind criticați, certați și pedepsiți când, în ochii celorlalți, greșeam, nu învățăm lecția, nu eram ascultători sau cuminți. Intenția era să depunem mai mult efort la școală, să ne comportăm conform normelor sociale pentru a nu avea de suferit. Ai internalizat și vocea critică și intenția din spatele ei. Cei ce te-au învățat au crezut că aceasta este singura cale care funcționează. Dar tu astăzi ce crezi: funcționează acesta relație pentru tine?
În același timp, atunci, nu eram văzuți, înțeleși și susținuți când eram criticati. La fel astăzi, o parte din tine se simte copleșită de toată această critică, nu se simte auzită, înțeleasă, susținută și nu știe să răspundă diferit acestei presiuni.
Dar dacă menții intenția de a reusi, de a avea succes, dar cauți o alta cale care să funcționeze mai eficient? Oare această parte critica din tine s-ar simți eliberată să își folosească energia mai eficient, într-o altă direcție din aceiași intenție?
Ce ai fi avut atunci nevoie și cum ai putea să-ți oferi astăzi ție?
Cum ai vrea să-ți vorbești?
Cum ai vrea să te motivezi?
Cum ai putea sa te încurajezi?
Ce ai vrea să auzi când îți este greu?
Cum te-ai putea susține când nu reușești pentru a încerca din nou?
De ce gesturi, mișcări și atingeri ai avea nevoie când ești tensionat și copleșit?
Cum ai vrea să te simți în corpul tău?
Cum ai vrea să-ți trăiești viață ta?
