Ce înseamnă și ce presupune dezvoltarea personală?
Crezi că a începe un proces de dezvoltare personală înseamnă că trebuie să te schimbi și să renunți la ceea ce ești? Că presupune că nu poți fi acceptat așa cum ești și că nu te accepți?
Dar cum ești tu de fapt?
Starea noastră naturală este caracterizată de curiozitate, receptivitate, joacă, creativitate, curaj, compasiune, încredere, claritate și dorința de a veni în conexiune. Însă experiențele din cursul vieții în care nu am fost întâlniți în conexiune: n-am fost văzuți, acceptați, în care nevoile noastre n-au fost împlinite, ne-au rănit și ne-au făcut să ne renegăm părți ale sinelui care n-au fost acceptate de către ceilalți și au dus la crearea de mecanisme protective, care nu sunt altceva decât strategii adaptative.
Să luăm un exemplu: copilul în starea sa naturală de curiozitate și joacă explorează mediul și caută conexiunea. Părintele indisponibil, prins în propriile preocupări, se enervează și-i spune potolește-te, nu te mai maimuțări! Copilul învață astfel să respingă treptat această parte exploratorie și jucăușă.
Ceea ce ești cu adevărat este această subpersonalitate “serioasă” care nu se maimuțărește sau ești interesat să vii în contact cu ceea ce ești cu adevărat? Îți dorești mai multă spontaneitate, joacă și aventură în viața ta?
Poate te tot gândești să te apuci de cursuri de dans sau ai vrea să pleci în mai multe călătorii mai aventuroase, dar mereu apare un motiv să n-o faci. Te gândești doar la motive pentru care să amâni și eventual renunți: nu e pentru mine, e complicat, a trecut vremea, de la anul, în viitor, cândva etc.
Dar această nevoie rămâne în interiorul tău și fie admiri persoane care exprimă spontaneitate, aventură și joacă în viața lor, fie te surprinzi experimentând frustrare sau te observi judecând alți oameni care fac ceea ce tu nu îndrăznești.
Vrei sa fii acceptat asa cum ești? Ce parte din tine are de fapt nevoie de acceptare și de la cine?
Totul are dreptul să aparțină! Oricând ai acesta nevoie de acceptare din exterior, o parte din interiorul tău, pe care o respingi, caută să o integrezi și să dezvolți o relație cu ea. Părțile pe care le renegăm(pe care am învățăm să le respingem prin neacceptarea lor de către cei ce ne-au crescut) își vor cere locul de drept. In cadrul exemplului de mai sus partea ta jucăușă și aventuroasă caută să fie integrată pentru a-ți servi.
Un alt exemplu poate fi o parte critică și agresivă din interiorul tău pe care te străduiești s-o ții ascunsă: ești mereu calm, nu te enervezi, nu spui ce te deranjează, lași de la tine, eviți conflictele și discuțiile în contradictoriu. Dar, totodată, cu tine însuți, în discursul tău interior, fie te critici și-ți spui vorbe grele oricând greșești sau nu-ți ceri drepturile, fie rulezi în imaginar scenarii în care i-ai spune tu celuilalt cum stau lucrurile de fapt, pe un ton apăsat și agresiv. De asemenea, în acest caz, partea ta critică și agresivă își cere drepturile intern pentru ca tu nu ți le aperi extern. Este împotriva ta când ar putea fi aliată ta. Totodată, expresia acestei părți poate fi calibrată, odată relația dezvoltata și echilibrată.
Procesul dezvoltării de sine este despre schimbare, dar schimbarea presupune a devenii ceea ce ești menit să fii, ceea ce ești deja, dincolo de cum ai învățat că trebuie să fii pentru a aparține și a fi acceptat.
Există un principiu care la prima vedere sună a paradox: schimbarea apare odată cu acceptarea. Cum se poate asta?
Dacă mă accept așa cum sunt, cum mă pot schimba? Dacă-mi accept partea furioasă, agresivă nu înseamnă ca devin agresiv?
Acceptarea este în primul rând o acceptare a relației cu această parte din tine pe care o respingi, de care vrei să scapi sau care îți dorești să nu fii.
Acceptând-o, adică venind în contact cu ea, ai șansa de a interveni asupra relației, iar astfel expresia acestei părți din tine se modifică. Eliberată de rolul său din trecut (pe care a fost nevoită să-l preia pentru a te proteja) devine liberă și cooperantă. Te poate ajuta, îți poate servi într-un alt mod: un mod adaptat prezentului și nevoilor tale curente.
De exemplu, partea ta agresivă te poate ajuta să exprimi asertivitate, să impui limite, să spui nu, să-ți ceri drepturile și poate chiar mărirea aceea de salariu pe care o meriți și nu știi cum s-o ceri.
Procesul dezvoltării de sine este un fenomen relațional: sinele este în relația dintre diferitele aspectele care îmi compun personalitatea.
Ceea ce eu modific într-un proces de dezvoltare personală este relația dintre diferitele mele aspecte interne și nu diferitele mele caracteristici. Părțile interne își păstrează caracteristicile, dar acestea sunt exprimate diferit în funcție de relație.
O parte sau o subpersonalitate își prezintă caracteristicile fie ca resurse sau calități, fie ca “defecte” în funcție de relație. La fel ca și tine astăzi, o parte din tine, dacă este întâmpinată în conexiune: susținută, încurajată, dacă-i este cultivată încrederea și este securizată, răspunde pozitiv. În sens invers, daca nu o accepti și încerci s-o excluzi, cum ți-ar putea ea răspunde?
În conexiune cooperam, prosperam, creștem și ne înmulțim. În umbra creșterea este întreruptă. În lipsa conexiunii ne sălbăticim și apare agresivitatea.
Fiecare aspect din ființa noastră are o serie de calități. Din umbră acestea apar defecte. Diferența este în relație dintre.
Acceptând a veni în contact cu partea din interiorul tău care critică și poate chiar exprima agresivitate, aceasta devine cooperantă și-ți poate servi. În loc să duci o luptă internă cu ea și să simți că este împotriva ta, odată aliată este receptivă la a-și modifica și calibra expresia și direcția:
De la a-și cere drepturile intern “împotriva ta”, îți poate cere drepturile extern.
De la de necontrolat la cooperant.
Din singurătate în conexiune
În loc de un ton dur și apăsat poate folosi un ton ferm și calibrat.
Tu ce caracteristici vrei să exprimi, ce-ți dorești: curaj, spontaneitate, asertivitate, productivitate, creativitate, joacă, lejeritate, fluiditate sau anxietate, blocaj, rigiditate, critică, agresivitate?
