Cred ca suntem întregi și deținem toate resursele necesare, iar acestea pot fi activate în mediul securizant și susținător al relației terapeutice când suntem întâmpinați cu prezență, înțelegere, empatie, acordare, compasiune, nonjudecată și iubire.

Privesc persoana din fața mea în toate dimensiunile sale: cognitie, senzație și emoție sau, mai filozofic spus, minte, trup și spirit.

De asemenea, consider ca nu putem fi înțeleși în izolare, fără a lua seama de contextul mai larg și sistemele în care ne-am format, de care aparținem și în cadrul cărora funcționăm: familial, social și cultural.

Sistemul familial este sistemul primordial în care ne formăm stilul de atașament și învățăm despre noi înșine și ceilalți, despre cum să ne raportăm și cum să relaționăm.

Am aflat și am experimentat pe pielea mea cum noi experiențe relaționale, diferite de cele în care ne-am format, schimba circuite, schimba gânduri și comportamente și schimba emoționalul, modificând și felul în care relaționăm atât cu cei din jur cât și cu propria persoană.

Cred cu tărie ca ceea ce ne mișcă, ce ne da sens și direcție este emoționalul. Chiar și ceea ce ne face să gândim într-un fel sau altul, să aparținem unui sistem ideologic sau altuia, precum și ce ne face să acționăm într-o direcție sau cealaltă.

Multe din emoțiile noastre au rămas fără glas, nerostite și neauzite, nevăzute și neconsolate. Unele dintre ele păreau ca ne amenință apartenența și iubirea celor dragi, așa ca le-am ascuns și le ținem ascunse până când cineva va sta cu noi și noi cu ele. Până când cineva ne va susține în ce cândva ar fi fost copleșitor.

Emoția nu este doar o experiență centrală, mentală, ci se simte în tot corpul. Știu din proprie experiență cum deconectarea de corp, de simțuri, de durere dar și de plăcere, nu ne permite o experiență autentică și completă în prezent. Reîntregirea poveștii personale și dobândirea unei narațiuni integrate despre sine ia, inevitabil, calea reconectarii corporale, o revenire în simțuri și o reconectare cu bucuria, mișcarea și plăcerea.

Nu pot să vorbesc despre mine și despre ce sunt astăzi profesional fără să exprim recunoștință pentru toți oamenii pe care i-am întâlnit pe acest drum și care m-au susținut să devin mai mult din ceea ce sunt. Care mi-au fost sursa de inspirație, de curaj, vulnerabilitate și autenticitate, care au ținut o lumină aprinsă când eu eram în întuneric. Oameni care au format și au susținut câmpul în care m-am mișcat, m-am schimbat  și am ajuns mai aproape de mine: Gina Chiriac, Florentina Niculescu, Coralina Chiriac, Ariel Giarretto, Liane Pinto, Joanna Kato, Joanna Evans, Loredana Denisa Moșteanu, Beatrice Levitchi, Adrian Beu.

Știu că a porni pe acest drum al dezvoltării personale și a iniția un proces terapeutic necesită curaj și vulnerabilizare, dar știu totodată că este unul din cele mai prețioase cadouri pe care ni le putem face: darul regăsirii și al reîntregirii, a deveni cine suntem cu adevărat.

Dacă ce ai citit până acum rezonează cu tine și te cheamă, eu sunt aici să te susțin pe acest drum către sinele tău autentic și către viața pe care meriți s-o creezi si s-o trăiești. Te aștept!