Credințe limitative care nu te lasă să primești iubirea
A oferi este generos și altruist și trebuie să dăruiesc fără așteptări.
În trecutul meu nu am fost învățat să vin în contact cu nevoile mele: nu au fost văzute, oglindite și satisfăcute. Am renunțat la nevoile mele pentru conexiune, pentru atașament.
Am sperat că dacă ofer, cândva îmi va veni și mie rândul, voi primi și eu cum ofer celorlalți.
2. Dacă ofer alături de așteptarea de a primi în schimb sunt egoist, sunt “rău”.
În trecutul meu am fost rușinat și am simțit vinovăție când îmi exprimam nevoile. Adulții din jurul meu erau mereu copleșiti de propriile dificultăți.
Am ales conexiunea, am ales să aparțin.
3. Pot primi doar dacă merit, dacă am oferit ceva în schimb înainte (nu merit).
Eram văzut, primeam aprecieri și validare doar când performam, când făceam ceva pentru ceilalți, când le ușuram viață fiind cuminte, la locul meu.
În situațiile în care nu mă descurcam de unul singur, am învățat că nu merit să primesc.
4. Nu trebuie să rămân dator. Dacă rămân dator sunt la mâna celuilalt: sunt “vulnerabill” (pierd puterea).
Poate ai fost martor la o dinamică în care echilibrul de putere era dezechilibrat în familia ta, iar asta a avut consecințe negative: reproșuri, trădare, manipulare, abuz.
Dacă rămân dator, celălalt mă poate manipula, șantaja și poate profita de mine.
5. Dacă primesc sunt vulnerabil, iar a fi vulnerabil mă expune si pericolului de a nu primi și de a fi rănit (credință ca vulnerabil=victima).
Copil fiind vulnerabilitatea era implicită: aveai nevoie de cei din jurul tău. Dacă te-ai regăsit în oricare din credințele anterioare, exista nevoi neîmplinite în trecutul tău (și toți avem). Fiecare nevoie neîmplinita poarta atașată durerea întreruperii conexiunii, a neacordării, a ceea ce meritai și n-ai primit. Dar dintre toate nevoile, una era vitală: nevoia de conexiune. Orice forma de conexiune era mai buna decât niciuna. Astfel ai internalizat toate aceste credințe, iar acum constituie parte din tine: și partea care crede că nu merita să primească, și partea care simte vinovăție/ rușine când primește, și partea care crede că merita doar dacă, și partea furioasa că n-a primit, și partea care te deconectează, și părțile care te sabotează în prezent (dar te-au protejat în trecut) pentru a nu primi. Iar lista… poate continua.
Prin toate aceste părți și relațiile dintre ele tu te-ai adaptat atunci și ți-ai asigurat conexiunea, atașamentul și apartenența. Iar astăzi toate aceste părți din tine te protejează în continuare de durerea din trecut. Doar că te mai protejează în prezent și de iubirea pe care o meriți și ai putea-o primi.
Să-ți dau un exemplu: ce se poate întâmpla în interiorul tău când primești.
Poate am învățat că iubirea e ceva ce se câștigă, trebuie s-o merit. Iar dacă cineva îmi oferă iubire fără să fii făcut nimic, dacă cineva își exprimă iubirea față de mine doar pentru cum sunt eu, ceea ce activează în mine este rana și durerea părții ce conține credința “nu merit”.
Pentru că, în acest caz, fără să fac ceva este cuplat cu nu merit.
Pentru a evita durerea conținută de partea cu credință “nu merit”, se pornește o cascadă de dinamici relaționale interne (alte parti din structura ta de personalitate), unele conștientizate de tine, altele nu, cu scopul de a te proteja de o durere pentru care atunci n-aveai resursele pentru a o conține și gestiona.
În jurul acestei părți din tine, micuțe și vulnerabile, ce crede că nu merită apar alte părți pentru a o proteja și pentru a proteja totodata punctul de echilibru cunoscut al sistemului tău. Astfel pot apărea:
Prima linie de apărare este proactivă, când oferi “fără așteptări”, în care te simți bine: generos, altruist și în control. Este cea mai eficientă pentru a nu conștientiza și a evita a simți durerea conținută de partea din tine ce crede că nu merită. Astfel poți avea o parte hipervigilentă, care urmărește raportul intern și extern dintre a oferi și a primi și care mobilizează anticipat o parte din tine care acționează oferind “altruist” și te face să experimentezi emoții plăcute.
Bineînțeles că există un circuit inconștient, o componentă manipulativă, o parte din tine care are așteptarea de a primi astăzi ce n-a primit în trecut.
Prima linie de aparare deși eficientă pe termen scurt, în timp activează cea de a doua linie: apare nemulțumirea, critica, reproșul, iar în cele din urma apar momente în care te întrebi dacă celălalt chiar îți poate oferi ce ai nevoie, dacă este partenerul potrivit pentru tine (partenerul ideal). Apare analiza, apar comparațiile, întrebările și îndoială.
Pe măsură ce aceste circuite se activează cronic, iar și iar, sistemul tău va fi suprasolicitat și poate ajunge în ultima linie de apărare: deconectarea, renunțarea, ieșirea din relație ș.a.
Succesiunea nu este întotdeauna în această ordine.
Poate ai primit ceva (un dar, un compliment) fără să fii făcut nimic pentru asta, ceea ce activează direct apărările de ultima linie: poți simți ca nu poți primi (deconectare); iar apoi poți găsi motive să nu-ti placă darul, poți fi nemulțumit (linia a doua).
Credeam că știi deja despre mine că nu-mi plac lalelele, ci trandafirii.
Sau poți să nu primești prin deconectare (ultima linie) și te poți îngriji să oferi înapoi ceva deîndată (linia 1): Ah, mulțumesc (deși nu simt, nu primesc), și tu ești foarte frumoasă astăzi.
Desigur, mai pot exista și alte părți în cadrul acestui moment, alte părți proactive sau aspecte care apar odată momentul “consumat”, iar dinamicile, la fel și părțile care se activează, sunt unice, individuale și complexe.
Lucrurile se întâmplă destul de repede, deși în multe etape, iar multe părți nu sunt conștientizate de tine prin alte părți care se interpun pentru a proteja atât partea micuța cu o durere mare, dar și echilibrul sistemului.
Astfel, pot declara că nu țin să primesc ceva, mie doar îmi place să ofer, mă face să mă simt bine.
Sau pot conștientiza că partenerul nu-mi oferă cum aș avea nevoie, iar nemulțumirea este justificată doar din prezent, prin comportamentul celuilalt: prin ce nu face sau nu face bine.
Poate voi realiza că nu mă simt bine când primesc în felul acesta, dar nu voi conștientiza rușinea sau vinovăția, iar în niciun caz intensitatea durerii conținută de partea cu credința nu merit.
Poate, fără îndoiala, îmi cred părțile protectoare care sunt nemulțumite, care se întreabă dacă acesta este partenerul potrivit pentru mine sau nu. Mă pot angaja în această analiză a plusurilor și minusurilor, foarte eficientă în a mă ține departe de durerea lui nu merit.
